Ovidiu Mihalache

În România, politica e o cumătrie de familie iar viaţa politică seamănă a înmormântare veselă.
Demagogul se cocoaţă în fotolii iar amanta face strategii guvernamentale.
Bunul simţ e un defect. Neruşinarea şi tupeul stau împreună la masă şi se ling pe degete.

Europa vede pentru prima dată după multe decenii faţa hâdă a terorismului intern. Şocul produs de faptele lui Breivik au scuturat definitv percepţia unei Europe idealiste, casă comună a tuturor orientărilor politice şi gazdă a multiculturalismului şi polietnismului.
Doar două decenii a durat pacea internă a Europei. Doar până când problemele ascunse ale integrării s-au dovedit a fi adevărate focoase care au declanşat izbucnirea inumană din Norvegia. Terorismul european nu mai are legătură cu cel religios sau identitar specific Orientului Mijlociu, ci cu egoismul societăţilor seculare plictisite de bunăstare. Am idealizat civilizaţia occidentală uitând că şi ea are propriile tare, propriile ei angoase şi propriile ei frustrări. Cetăţeanul european, departe de a fi un „automat” reglat strict de normele ciudate ale Uniunii Europene, trăieşte şi urăşte la fel ca şi un mujahedin.

citeşte mai mult..









0 comentarii:

Trimiteţi un comentariu