Ovidiu Mihalache

În România, politica e o cumătrie de familie iar viaţa politică seamănă a înmormântare veselă.
Demagogul se cocoaţă în fotolii iar amanta face strategii guvernamentale.
Bunul simţ e un defect. Neruşinarea şi tupeul stau împreună la masă şi se ling pe degete.

Nu-mi dau seama ce fel de scoli ale subordonarii or fi invatat alti colegi ai mei, dar sunt convins de inutilitatea scolilor de comanda asa cum le-au perceput comandantii nostri actuali. Spun “comandantii nostri” deoarece, dintr-un motiv inca neexplicabil, militarii in rezerva se mai simt legati inca de institutia Armatei, chiar si dupa ce nu mai activeaza efectiv in randurile ei. Lucru care, se pare, jeneaza Armata: si-ar dori sa nu mai aiba militari in rezerva, ba chiar, de prea multe ori, ii repugna ideea de a avea rezervisti care vorbesc. La fel cum ii repugna si ideea de a-si proteja propriii militari, chiar in rezerva fiind. Jenanti nu sunt militarii in rezerva care vorbesc, ci tocmai comandantii care tac! Demisia de onoare exista, insa, …doar in DEX!..........

.....................
continuare....

0 comentarii:

Trimiteţi un comentariu